Despre mine

Fotografia mea
Am fost obisnuit sa consider versurile ca o hrana pentru dragoste.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Si norii plang...

         Norii plang , sunt tristi din cauza nepasarii noastre. Ei sunt moi , pufosi, si Soarele ii convinge sa fie senini. Noi....suntem stresati pentru a realiza cat mai multe-n viata , ocupati cu problemele de zi cu zi.... Insa daca ne-am uita la cer... am vedea mereu ceva deosebit. Ziua norii iau forme , sa ne trezeasca la realitate, cu vise. Noaptea ei dispar incet,incet si dau loc stelelor. Stelele care ne lumineaza drumul si ne trimit sclipiri de iubire. Atunci simti ca traiesti, ca faci ceva deosebit : privesti cel mai minunat lucru pe care multi nu au timp sa-l observe. Insa sunt foarte multe persoane triste, decazute, fara pic de speranta . Iar norii plang , plang de tristete pentru ca si noi suntem tristi, lipsiti de iubire si speranta. Plang pentru ca Soarele este neputincios in fata iernii, pentru ca si inimile noastre sunt inghetate. Toti ar trebui sa stim ca atata timp cat Soarele inca straluceste, cat timp norii sunt senini, mai avem speranta.... Si in intuneric avem lumina : stelele si luna. Avem speranta in fiecare zi , trebuie doar sa privim in sus si zambetul va veni de la sine !

luni, 1 noiembrie 2010

Toamna...



             Este o zi friguroasa de noiembrie.Soarele se lasa asteptat, iar noi nu ne mai permitem sa ne facem iluzii cu acel soare dogoritor de asta-vara.Copacii au ramas goi,dar plini de melancolie.Pamantul care odata era de un verde crud care ne lumina sufletele si ne daruia surasul,acum este acoperit de frunze,frunze multicolore care totusi ne ofera un zambet trist.Si ele s-au uscat,pana si natura inspira tristete si melancolie.
             Pasarile ne-au parasit,au mai ramas cuiburile...si ele pustii.Animalele se agita,isi cauta provizii pentru iarna.Iar noi...suntem afectati putin cate putin,nimeni nu poate fi imun la melancolie.Ca in toate experientele pe care le traim,zi de zi si clipa de clipa, trebuie sa gasim partea buna a lucrurilor.Toamna este cel mai bogat anotimp si este atat de darnica incat ne da si noua din bunatatile ei.Este ca o fiinta imprimata adanc in sufletul nostru, fiecare din noi o putem caracteriza cu calitati si defecte.        Ea este foarte bogata, prin culorile ei ne raspandeste  in inima pigmenti colorati,este misterioasa,iar daca am putea sa ne uitam adanc in ochii ei,am putea vedea putina tristete...din cauza singuratatii si pustietatii in urma naturii de alta data plina de viata.
  
         ASA CRED EU CA ESTE EA...ARE BOGATII DIN BELSUG, INSA ESTE CUPRINSA DE SINGURATATE SI PUSTIETATE, IAR NOI TRAIM IN EA...CA INTR-UN GLOB DE CRISTAL...

Persoane interesate