Si norii plang...

         Norii plang , sunt tristi din cauza nepasarii noastre. Ei sunt moi , pufosi, si Soarele ii convinge sa fie senini. Noi....suntem stresati pentru a realiza cat mai multe-n viata , ocupati cu problemele de zi cu zi.... Insa daca ne-am uita la cer... am vedea mereu ceva deosebit. Ziua norii iau forme , sa ne trezeasca la realitate, cu vise. Noaptea ei dispar incet,incet si dau loc stelelor. Stelele care ne lumineaza drumul si ne trimit sclipiri de iubire. Atunci simti ca traiesti, ca faci ceva deosebit : privesti cel mai minunat lucru pe care multi nu au timp sa-l observe. Insa sunt foarte multe persoane triste, decazute, fara pic de speranta . Iar norii plang , plang de tristete pentru ca si noi suntem tristi, lipsiti de iubire si speranta. Plang pentru ca Soarele este neputincios in fata iernii, pentru ca si inimile noastre sunt inghetate. Toti ar trebui sa stim ca atata timp cat Soarele inca straluceste, cat timp norii sunt senini, mai avem speranta.... Si in intuneric avem lumina : stelele si luna. Avem speranta in fiecare zi , trebuie doar sa privim in sus si zambetul va veni de la sine !