Este o zi friguroasa de noiembrie.Soarele se lasa asteptat, iar noi nu ne mai permitem sa ne facem iluzii cu acel soare dogoritor de asta-vara.Copacii au ramas goi,dar plini de melancolie.Pamantul care odata era de un verde crud care ne lumina sufletele si ne daruia surasul,acum este acoperit de frunze,frunze multicolore care totusi ne ofera un zambet trist.Si ele s-au uscat,pana si natura inspira tristete si melancolie.
.jpg)
Pasarile ne-au parasit,au mai ramas cuiburile...si ele pustii.Animalele se agita,isi cauta provizii pentru iarna.Iar noi...suntem afectati putin cate putin,nimeni nu poate fi imun la melancolie.Ca in toate experientele pe care le traim,zi de zi si clipa de clipa, trebuie sa gasim partea buna a lucrurilor.Toamna este cel mai bogat anotimp si este atat de darnica incat ne da si noua din bunatatile ei.Este ca o fiinta imprimata adanc in sufletul nostru, fiecare din noi o putem caracteriza cu calitati si defecte. Ea este foarte bogata, prin culorile ei ne raspandeste in inima pigmenti colorati,este misterioasa,iar daca am putea sa ne uitam adanc in ochii ei,am putea vedea putina tristete...din cauza singuratatii si pustietatii in urma naturii de alta data plina de viata..jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu