Sa pleci hoinar, nepasator...
A fost vointa mea sculptata,De-a te iubi cu mai mult dor.
Daca adesea iti sopteam,
Ca sufletul iti este slab,
Era pentru ca te vedeam
Prea plin de tine, prea opac...
Si astazi, striga in tine durerea...
Nu banuiam, dar chiar iti pasa.
Desi iti sopteam despre iubire,
Tu ma lasai dorind in nestire.
Pe unde umbli dragul meu?
Chiar hoinaresti peste rascruci de vanturi?
Te vreau cuminte-asa cum esti...
Te vreau pe tine-n mii de ganduri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu