Intalnire cu timpul...

Continui sa fug spre fericire,
Spre flori nemuritoare si splendori de vis.
Fug neincetat cu un zambet invechit de vreme,
Obosind neincetat, neincetat sa intre Soare-n sufletu-mi deschis.

Chiar si in noaptea rece, nu pot sa ma opresc,
Ma ratacesc in vise, acolo unde se doneaza suflete,
Acolo unde simt prezenta ingerilor care imi soptesc
Ca sunt nemuritor daca mor pentru nedefinita dragoste.

Nu ma opresc deloc, chiar daca uneori incetinesc pasul,
Ma uit in jurul meu, ca nu ma mai intalnesc cu trecutul.
Citesc in urat frumos, in negru alb si vad inceputul...
Merg tot inainte... E drumul meu, e viata mea, si nu ii vad sfarsitul!