Sunt dornica sa-ti fiu mereu aproape, sa ma cunosti, sa te cunosc, si sa nu uitam in mii de stele steaua noastra. Nu pot sa cred ca te ascult mereu, si nu ma satur de cuvintele tale atat de simple si neordonate... Dispretuiesc aceasta tacere din mine, si incercarea esuata de a-ti vorbi in soapte, pentru ca tu sa nu ma dispretuiesti.Sunt dornica sa te privesc mereu, sa iti zambesc citind paginile reflectate in ochii tai, dar ma ascund in mine sa fac din tine poveste. Cred in iubire. As vrea sa cred in mine si in tine, dar ma pierd cand nu esti langa mine, ca un copil zburdalnic, ce regreta si o ia de la capat cand gaseste calda siguranta din nou. Nu suport aceasta neincredere ce nu-mi da pace. Nu o suport, ma crezi? Doar pentru ca tu sa ma suporti si astfel sa mai pot trai.
Sunt dornica sa fiu mereu in preajma ta, macar de la distanta sa te vad zambind si inima sa-mi bata pentru putin timp. Dar timiditatea mea si stangacia ma stapanesc in momentele cruciale, de decizii. E un joc in care mereu raman blocata la "start", si ma subestimez inca mai mult, sa nu fii nevoit sa o faci tu si astfel sa devin un spectator al propriului meu film.
Sunt dornica sa-ti spun toate acestea. Cat jar am in inima si cum se stinge. Dar teama, linistea, privirea rece si profundul fiintei mele atat de inselator imi spun sa-ti cer dispret, neincredere si un ultim moment, strain de sentimente, ca un deja-vu pentru suflet. As vrea sa rabufnesc, sa simti ce am simtit si eu. Sa plec, sa ma opresti din drum, si sa fiu plina de mine langa tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu