Lasa-mi omenia....

Lasa ploaia sa cada, nu-si vor da seama ca plang...
Lasa cerul sa cada, sa nu-mi vad sufletul infrant.
Lasa lumea sa strige, abia atunci voi tacea...
Pan-atunci las durerea sa-mi cuprinda clipa grea.

Lasa-mi visul si dorul, pentru asta traiesc...
Lasa ura in lume sa pot sa iubesc.
Lasa nestirea sa-mi sufle in minte pustiu,
Abia acea adiere ma va face sa stiu.

Lasa raul in lume, sa stiu ce-i binele...
Slabiciunea s-adie, sa stiu sa am putere.
Deschide-mi ochii larg, sa-i pot vedea pe cei inchisi,
Inchide-te in mine, si da-mi taciuni aprinsi.

Pune-mi credinta la-ncercare...
Sa stiu ca dreptatea si calea ei ma doare.
Fa-ma un om urat, un om simplu si bland,
Sa stiu sa vad nevazutul, si sa gandesc profund.